12 motive pentru care te iubesc !

 12 motive pentru care te iubesc !
1. Te iubesc pentru că orice s-ar întâmpla ştiu că vei fi acolo cu sufletul şi inima ta cea mare.
2. Te iubesc pentru că îmi ştergi lacrimile cu vorbele tale şi nu mă laşi să cad.
3. Te iubesc pentru că atunci când simt că numai pot eşti lângă mine şi mă hrăneşti cu speranţe şi vise.
4. Te iubesc pentru că întodeauna vei fi  prima personă care mi-ai creeat o lume de vise.
5. Te iubesc pentru că îmi dai încredere în mine.
6. Te iubesc pentru că eşti în inima mea tot timpul şi vei fi mereu.
7. Te iubesc pentru că  m-ai vrăjit cu privirea şi chipul tău angelic.
8. Te iubesc pentru că nu văd decât în ochii tăi aşa magie.
9. Te iubesc pentru că  mă faci să zâmbesc şi în cele mai triste momente ale vieţii mele.
10.Te iubesc pentru că fără tine e prea greu şi nu pot continua singură o luptă.
11. Te iubesc pentru liniştea dăruită clipelor alături de tine .
12.  Te iubesc pentru simplul fapt că exişti într-o lume atât de aglomerată !

...

 Îţi mai aduci aminte în copilărie ,vruiai să fii ca artistul tău preferat ,poate şi acum vrei,ghici care e secretul : În primul rând trebuie să fi TU nu să fi ca  X, Y .. pur şi simplu să fi tu ,să faci ce-ţi dictează inima..şi să-ţi îndeplineşti visul.. Întodeauna după un vis ,vine altul şi altul până când  le realizăm,însă dacă nu încerci să-l realizezi întodeauna pierzi dacă renunţi la luptă ,totul vine de la sine .. Niciodată nu o să şti cum a fost dacă nu rişti. Pierzi sau câştigi , întodeauna e loc şi de mai bine . Cazi ,te ridici.. Întodeauna trebuie să zâmbeşti şi să mergi mai departe..altfel nu vei face nimic decât să te închizi. Ai renunţat la ceva pentru ca să-ţi trăieşti visul? Nu e nimic înseamnă ca deja ai ajuns undeva sus ,poţi să te consideri deja un mic star,pentru că şi el artistul tău a renunţat la mult. Puţin optimist e tot ce îţi trebuie o să vezi altfel poate puţin mai viu ,poate fluturaşi ce zboară pe bolta cerească,îngerii care te ghidează şi speranţa că o să trăieşti viaţa la maxim pentru că una singură ai şi dacă o iroseşti fiind pesimist  nu reuseşti decât să fii o acritură:). Deci profită de tot ce ai,zâmbeşte când toate nuanţele vieţii tale sunt pictate în negru. Ascultă melodia care te ghidează şi îngerii care te protejează , deoarece poţi şi ai voinţă poate e greu în momentul ăsta  dar e timpul de o schimbare nu ai nevoie să fi ca nimeni .. Eşti deja un star,pentru prietenii tăi,pentru familia ta,pentru iubitul/iubita ta..
Vioriile cântecului,norii dansând ,luna zâmbind,copii desenând  şi multe altele... sunt momentele care te fac să fi mai îndrăzneţ să spui : "şi eu pot nu numai voi,o să ajung ca el, o să ajung acolo sus  ,să am steaua mea ! "...

Copilăria

Copilăria? Se descrie ca cea mai frumoasă perioadă din viţa ficăruia,cel puţin aşa ar trebui nu? Se pare că nu pentru toţi e aşa.. pentru unii copilăria se poate numi  „Iad” pentru alţii „ Rai” ,ea presupune să-ţi petreci cele mai frumoase clipe alături de cei dragi,dar cum e atunci când părinţii tăi se despart şi niciunul numai are timp de tine..? Te maturizezi înainte de timp,iei căi greşite asta pentru că  cei pe care îi iubeşti nu au timp de tine. Cum e atunci când ei vin obosiţi şi îţi spun  „ Ne jucăm altă dată ,acum sunt obosită nu am timp”..sau cum te simţi când tatăl tău e plecat în străinătate şi nu te sună decât să te întrebe dacă ai nevoie de bani...Toţi avem urcuşuri şi coborâşuri,bucurii şi necazuri.. însă atunci când părinţii se despart e cea mai grea lovitură pentru un copil,să-i vadă certându-se ,bătându-se...Copilul caută pacea p-afară cu golani,oameni răi ,este obligat să i-a viaţa-n piept de ce? Pentru că el deja numai simte grija părintească. Părinţii sunt  elementul esenţial al  copilăriei , fără ei copilul deja ajunge matur înainte de vreme,merge pe drumuri greşite,se adânceşte într-o groapă  de unde numai poate ieşi...ei caută afecţiunea în ceea ce se numeşte prietenie. Cum se simte copilul când vede alţi părinţii  jucându-se cu copii lor ? Se simte ca şi ultima persoane şi se gândeşte  oare de ce s-a născut... O copilărie trebuie conturată ,colorată în mii de culori.. ea ar trebui să fie inima tuturor vârstelor,dar poate şi împietri,copilăria este o lume de miracole şi de uimire a creaţiei scăldate în lumină, ieşind din întuneric, nespus de nouă şi proaspătă şi uluitoare sau cel puţin aşa ar trebui... O singură întrebare acum îmi vine în minte.. Oare realizezi tată că fiica ta a crescut fără tine?  A crescut văzându-te doar ca pe un simplu om ,care pentru ea deja iubirea aceea de ţi-o purta se stinsese uşor ca valurile apei...a început  să se stingă din clipa în care i-ai adus o  altă mamă,o mamă care e  de  aproape de  vârsta  copilei tale.. a ajuns să te privească ca pe un străin  explică-i de ce? De ce nu eşti lângă ea,de ce nu o înţelegi,de ce nu o asculţi ? Auzi acelaşi răspuns :  Banii sunt o necesitate prea mare..  sunt mai buni decât propiul copil cel puţin asta dă de înţeles.. Viaţa copilei tale,copilăria ei este scrisă pe o foaie arunc-o ,nu-ţi mai aminti că  eşti tată, să uiţi că ai un copil acasă, el se descurcă şi singur este un soldat ca şi tine ,numără zilele şi nici măcar mama numai  plânge, nu are  nevoie de milă ci de respect ,are nevoie de iubire nu de bani!

Prietenia

Prietenia este un fel de muzică: două coarde vibrează la unison, chiar dacă atingi una singură,este cel mai depreţ lucru ,oglinda unei persoane.Întodeauna prietenul te v-a susţine chiar şi în cele mai adânci prăpăstii el v-a fi acolo să îţi sară în ajutor, el  este îngerul fiecărei persoane,este închisoarea sufletului de bună voie în trup străin..
Chiar şi în certurile de zi cu zi de le ai cu prietenul tău,lipsa lui se simte până şi în adâncul inimii, încă de mici copii ne facem prieteni ,râdem ,glumim ,plângem,visăm,ne îndrăgostim ,uităm,trăim fiind prezent în fiecare zi tovarăşul de viaţă,însă... nu toţi sunt prieteni adevăraţi. Doar cu timpul îţi poţi da seama cine e sau nu.. Toţi dorim şi vrem să avem prieteni, dar nu toţi prietenii sunt buni... Acel prieten bun, care nu te lasă la greu, căci despre acest prieten  vorbesc, cred ca are multe calităti ce trebuie amintite. Acest prieten bun este atent, ştie să observe când ţie greu, este acolo unde şi când ai nevoie.Este iubitor, ştie să se comporte frumos, are capacitatea să iubesca neconditionat, acest prieten nu va avea despre sine o părere mai bună, ci este egalul tău, acest bun prieten va avea întotdeauna uşa deschisă şi va fii gata să te primească cu dragoste. Pe drumul vieţii, greu şi anevoios, atunci când întâmpini greutăţi acest prieten va ştii să se uite înapoi, să se întoarcă, să îţi dea mâna, să te ajute să te ridici şi mai mult sa te ajute sa mergi mai departe...Un bun prieten îţi va da speranţă, un bun prieten te va face să fii tare, un bun prieten te va ajuta sa vezi soarele ce se ascunde dincolo de norii negrii, un bun prieten te va motiva pentru a merge mai departe atunci când tu nu mai poţi si nu mai vrei, cand vei dormi el va veghea asupra ta, cand vei fi pe drum te va apara, te va ocroti.

Prietenul adevarat la nevoie se cunoaste!

First love

Se spune ca prima dragoste nu, nu se uita niciodată.. pentru ca mereu .. vom avea ceva pus deoparte pentru prima persoană care ne-a pătruns în inima şi ne-a facut să simţim...nu se uită mai ales când acea persoană tot vine şi pleacă din viaţa ta..atunci iubeşti cu suflet de copil,cu inocenţă.Alături de acea persoană descoperi sentimente care nu le-ai mai avut până acum,gelozia,bucuria,tristeţea,cum de bucurie  fiecare clipă şi uiţi de tot din jurul tău prin magia unui sărut..în ea găseşti liniştea,consolarea atunci când totul ţi se pare că nu mai are rost şi după totul să se transforme în scrum ,să  simţi cum tot castelul şi prinţul din poveste au dispărut şi ai rămas o simplă fantomă pe malul mării rătăcind ,căutând fericirea în acel vis  care se stinge ca focul inimii lui ,aşteptând ca el să se întoarcă să străluceşti şi să te reînvie printr-un sărut. Însă rătăceşti acum în marea cea albastră ... plângând,aducându-ţi aminte fiecare moment ,fiecare cuvânt spus,neavând puterea de atunci ,dorindu-ţi ca totul să fie un coşmar...din care să te trezeşti şi el să te strângă în braţe şi să-ţi spună : sunt aici,nu-ţi face griji o să fiu mereu. Însă tot ce mai ai acum e un suflet gol..păcălindu-te că l-ai uitat,nu vrei să-l mai vezi... dar ştii tot ce simţi sunt petalele florii ce ai iubit... îneacându-ţi acum cuvintele alergând spre locul unde v-aţi cunoscut unde nici suspinele ei numai valorează  fără el, îţi aduci aminte că  nu toate poveştile au mereu un happy-end,preferi să te evapori ,să dispari,dar nu ai unde..ai renunţa la tot doar să-l ştii bine ,fericit ...uneori când lupţi realizezi că  ai luptat în zadar.Îţi vine să ţipi ,să strigi ,să-i spui : NU am nevoie de TINE,am nevoie de NOI !! şi apoi să fugi...să povesteşti stelelor care îţi sunt singurele prietene  care te ascultă şi te înţeleg...însă un om înţelept a spus cândva că orice rană se vindecă cu timpul iar ochii care nu se văd se uită...şi poate aşa este orice rană se vindecă dar rămân cicatrici care te marchează pe viaţă...iar acei ochi care îi iubeai cu tot focul din inima ta,acum acel foc...priveşti cum se stinge..încetul cu încetul.
..Timpul uneori e duşmanul cel mai detemut şi când  dragostea vorbeşte parcă tot pământul e mut...el trece şi cu el şi ani , persoane noi ocupă un loc în sufletul tău cenuşiu totul se schimbă la 18o de grade în viaţa ta,începi să gândeşti ca un om matur nu ca un copil deşi ascunzi lucrul ăsta,încerci să nu te mai gândeşti la trecut dar degeaba el este şi va fi o parte din viaţa ta,la fel ca îngerul protector.. este prezent mereu având grijă de tine,vegând asupra ta..uneori încerci să uiţi  de anumite lucruri care te-au făcut să suferi,să arăţi că nu-ţi pasă,zâmbind fals dar nu ai cum să ascunzi acest lucru...cauţi sprijin dar tot ce auzi este doar.." revino-ţi,uită-l,nu merită"..sunt cuvinte aşa este dar oare e aşa uşor precum sunt de rostit?..Nu ,chiar dacă mintea îţi dictează ceva,sufletul face exact pe dos..
Sunt momente în viaţă în care îţi doreşti cu toată fiinţa ta să nu existi,preferi să te izolezi de toţi, dar chiar dacă faci acest lucru nu rezolvi nimic , renunţi la visele tale ,încercând tot felul de vicii pentru a avea o viaţă normală. Încerci droguri ,ţigări ascunzând aceste lucruri rămâne încă rana din sufletul tău.. provocată demult..acele droguri de care nu te poţi dezlipii crezând că te vor face fericită , că vei fi copilul normal de dinainte să-l cunoşti pe el , pachetele de ţigări spuse la poveşti de dragoste..amintindu-ţi cum ţi-ai cunoscut prima dragoste din greşeală,din simplul fapt că doar dintr-o simplă întrebare ai ajuns să-l cunoşti atât de bine îţi aminteşti cât erai de fericită, cum pluteai, zambeai tuturor şi o nouă lume tocmai o descoperisei. Erai îndragostită. Dar în acel timp cât nu ai mai vorbit cu el ai realizat că îţi e dor de el şi că a însemnat mult în viaţa ta dar preferi acum să mergi în continuare,să vezi lumea cum e ea să nu  mai suferi după ceva ce s-a stins,să recunoşti că totul a dispărut,să-ţi dai seama că nu poţi pierde ceva de defapt nu prea ai avut,sau doar ai visat. Se spune că...iubeşti o dată în viaţă ,o singură iubire.. spunând printre lacrimi  nu, nu este aşa fiecare merge mai departe nu totul se opreşte în loc însă .. prima dragoste  când o întâlneşti, te schimbă radical, te face mai bun, mai frumos, mai optimist, te face sa vezi totul in culori mai vii şi realizezi că viaţa este frumoasă tocmai pentru că simti acest minunat sentiment, ce ne înfrumuseţează şi ne aduce multă iubire şi căldură.