Copilăria

Copilăria? Se descrie ca cea mai frumoasă perioadă din viţa ficăruia,cel puţin aşa ar trebui nu? Se pare că nu pentru toţi e aşa.. pentru unii copilăria se poate numi  „Iad” pentru alţii „ Rai” ,ea presupune să-ţi petreci cele mai frumoase clipe alături de cei dragi,dar cum e atunci când părinţii tăi se despart şi niciunul numai are timp de tine..? Te maturizezi înainte de timp,iei căi greşite asta pentru că  cei pe care îi iubeşti nu au timp de tine. Cum e atunci când ei vin obosiţi şi îţi spun  „ Ne jucăm altă dată ,acum sunt obosită nu am timp”..sau cum te simţi când tatăl tău e plecat în străinătate şi nu te sună decât să te întrebe dacă ai nevoie de bani...Toţi avem urcuşuri şi coborâşuri,bucurii şi necazuri.. însă atunci când părinţii se despart e cea mai grea lovitură pentru un copil,să-i vadă certându-se ,bătându-se...Copilul caută pacea p-afară cu golani,oameni răi ,este obligat să i-a viaţa-n piept de ce? Pentru că el deja numai simte grija părintească. Părinţii sunt  elementul esenţial al  copilăriei , fără ei copilul deja ajunge matur înainte de vreme,merge pe drumuri greşite,se adânceşte într-o groapă  de unde numai poate ieşi...ei caută afecţiunea în ceea ce se numeşte prietenie. Cum se simte copilul când vede alţi părinţii  jucându-se cu copii lor ? Se simte ca şi ultima persoane şi se gândeşte  oare de ce s-a născut... O copilărie trebuie conturată ,colorată în mii de culori.. ea ar trebui să fie inima tuturor vârstelor,dar poate şi împietri,copilăria este o lume de miracole şi de uimire a creaţiei scăldate în lumină, ieşind din întuneric, nespus de nouă şi proaspătă şi uluitoare sau cel puţin aşa ar trebui... O singură întrebare acum îmi vine în minte.. Oare realizezi tată că fiica ta a crescut fără tine?  A crescut văzându-te doar ca pe un simplu om ,care pentru ea deja iubirea aceea de ţi-o purta se stinsese uşor ca valurile apei...a început  să se stingă din clipa în care i-ai adus o  altă mamă,o mamă care e  de  aproape de  vârsta  copilei tale.. a ajuns să te privească ca pe un străin  explică-i de ce? De ce nu eşti lângă ea,de ce nu o înţelegi,de ce nu o asculţi ? Auzi acelaşi răspuns :  Banii sunt o necesitate prea mare..  sunt mai buni decât propiul copil cel puţin asta dă de înţeles.. Viaţa copilei tale,copilăria ei este scrisă pe o foaie arunc-o ,nu-ţi mai aminti că  eşti tată, să uiţi că ai un copil acasă, el se descurcă şi singur este un soldat ca şi tine ,numără zilele şi nici măcar mama numai  plânge, nu are  nevoie de milă ci de respect ,are nevoie de iubire nu de bani!